Astept!

Nu mai vreau sa ies. Imi e absolut ok sa raman in cutia mea ingusta si racoroasa. Mai scot capul din cand in cand ca un melc dezorientat si incerc sa percep dupa ce coordonate se misca lumea. Ar fi ridicol sa incerc sa schimb eu ceva. Ii las pe cei mai tineri si mai energici. Ma resemnez in aceasta stare stupida de asteptare, si astept… astept.. si cand ma plictisesc de asteptat, mai astept putin. Azi ma simt mic, neinsemnat, vulnerabil. Deci astept!