Archive for mai, 2008

CONCEDIU MEDICAL.

mi-e rau 😦

mai 28, 2008 at 2:04 pm 10 comentarii

10 reguli pentru un misto de calitate.

Bun sa incepem cu ceva plictisitor:
IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare.

ATITÚDINE
, atitudini, s.f. 1. Ţinută sau poziţie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepţie); comportare. ♢ Expr. A lua atitudine = a-şi manifesta poziţia, a-şi afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

Avem nevoie in primul rand ca acestea doua sa lucreze intr-o armonie desavarsita.
E posibil sa fie nevoie de oarece antrenament. Exista de asemenea cateva reguli de baza:

1. Cand faci o gluma, indiferent cat e de reusita, NICIODATA nu razi tu primul la ea.
2. Inainte de a incerca sa te arunci intr-o polemica, disputa, etc analizeaza-ti bine pozitia. Orice schimbare pe parcurs denota slabiciune.
3. NICIODATA nu te arunci in dispute directe cu cineva care iti este superior la capitotul acesta. Te va face de ras. In acest caz, va trebui sa astepti momentul perfect pentru a contraataca. Analizeaza-ti bine perspectivele, ai doar o sansa de reusita.
4. Indiferent de situatie, capul mereu sus, zambetul larg = ATITUDINE pozitiva.
4.1. Cand primesti o replica taioasa, nu ramane perplex. Zambeste, fa o pauza scurta(in cazul in care este posibil accentueaza replica respectiva tot pe seama ta – vei distruge penibilul creat).
4.2. Cand dai o replica taioasa, nu te incorona, nu te umfla in pene. Fa ca totul sa para ceva obisnuit pentru tine.
5. NICIODATA nu te arunci intr-o disputa cu mai multi adversari decat poti duce. Este foarte important sa fii obiectiv, lucid si sa ai control asupra situatiei.
6. NICIODATA nu intreci limita bunului simt. Vrei sa fii ACID, nu NESIMTIT.
7. NICIODATA nu iti consumi replicile pe adversari facili. Pur si simplu dai dovada de neprofesionalism.
8. Intotdeauna lasi o portita de scapare, un buton rosu de ABORT. Cand situatia se complica este bine sa ai pe unde face retragerea. Nota: retragerea se face organizat, cu demintate si cu aceeasi ATITUDINE. Se face treptat, diluat, cu o incercare de schimbare discreta a subiectului.
9. NICIODATA nu te dai mare. Nu lasi nici o impresie cum ca esti mandru de ce faci. Pentru tine e ceva absolut normal si obisnuit.
10. Este absolut necesar ca in unele situatii sa primesti deliberat unele replici. Zambesti la ele, pentru a arata ca esti fair play. Daca acestea nu vin, va trebui sa le faci singur pe seama ta. E ceva ce tine de atmosfera.

mai 26, 2008 at 10:49 am 2 comentarii

Cel mai tare slogan politic.

Cine pe Gigi il ajuta
Dumnezeu ii da valuta!

am vazut undeva pe o poza, mi-e lene sa o pun acum.

mai 25, 2008 at 7:57 pm 8 comentarii

GayFest? :)

Ok.. ca tot e in voga acum.. sa imi dau si eu cu parerea privind parada asta a gay-lor. Personal, nu am nimic cu homosexualii, dar sunt impotriva homosexualitatii ca principiu. Logic ar fi sa ii intelegem.. desi nah, exista ca mai peste tot puncte pro si contra. Mi-e greu sa ii hulesc, sa ii condaman. De exemplu imi imaginez cum ar fi ca eu sa ma sarut cu un baiat(in afara de balahur). Destul de cahhhhh! Daca e sa tragem o linie pe aceeasi directie acest cahhhhh ar fi pentru un gay cu privire la o fata. Ma rog, sau cel putin prin zona. Pe de alta parte ii inteleg intr-o oarecare masura si pe cei ce s-au pornit la un mitting anti-gay. Ei au bagat chestia aia in fata cu copiii lor care nu trebuie sa vada “homosexuali care se ling ostentativ pe strada” ca sa citez din Parazitii. E o chestie ereditara insa, de genotip, una pe care e greu sa o schimbi. Se vorbeste de drepturile omului, de libertate, de democratie. Se vorbeste de moralitate, de spiritualitate si de bun gust. E complicat.. si sincer, imi e greu sa fiu transant si sa spun: Da, accept homosexualii, sau Nu, nu accept sexualii. Banuiesc ca e ok, insa de ce trebuie sa aiba si o parada? 🙂 inclin sa ii inteleg, e normal sa accepte cine sunt, e normal sa nu se ascunda o viata intreaga. Insa chiar le trebuie o parada pentru asta? :). Ma rog…. poate e ceva ce ma depaseste.
Si inca o chestie care imi sta pe creier. Cu referire la barbati mai exact. Daca ar vedea 2 barbati care se saruta pe strada, ar fi in stare mai mai sa ii ia la bataie si sa arunce in ei cu pietre. Daca ar vedea 2 femei, insa pe strada sarutandu-se… mai mai ca si-ar cumpara si popcorn eventual un servetel sa-si stearga balele. Daca e sa privesti lucrurile asa… nici asta nu e prea corect. Dar la urma urmei, cine sunt eu sa spun ce e corect si ce nu?!
Dragii mei gay, sa fiti sanatosi. Inca odata tin sa precizez: nu sustin homosexualitatea, dar nu ii acuz pe homosexuali. La urma urmei, fiecare cu tabieturile lui.

mai 24, 2008 at 11:40 am Lasă un comentariu

:)

Nu stiu, eu am facut o obsesie cu melodia asta :)))

mai 23, 2008 at 3:21 pm 2 comentarii

Tu ce fel de ochi ai?

Am citit pe undeva ca exista cica un fel de cod al culorilor ochilor. Am impresia ca suna destul de nasol “culorilor ochilor” da e prae dimineata sa ma gandesc la altceva.
Deci, sa revenim:
negri… cuceritori…
caprui… credinciosi…
verzi… inselatori…
albastri… tradatori…
castanii… ambitiosi…

aici tin neaparat sa aduc ceva completari pentru ca mai exista acei ochi…

rosii – de bautura
mov – de lovituri
galbeni – de foame
cenusii – de somn

deci, tu de care ochi ai?

mai 22, 2008 at 5:42 am 12 comentarii

Sesiunea – an endless story.

Oare de ce atunci cand ai ceva de facut, iti vin o mie de idei despre cu totul altceva ce ai putea face… iar atunci cand nu ai nimic de facut pur si simplu nu ai nici cea mai mica idee despre ce ai putea face. Si de ce ma paleste pe mine cheful sa fac anumite chestii tocmai atunci cand am examene!!!! Banuiesc ca toata chetia asta se intampla undeva in subconstient. Creierul meu lenes stie ca va trebui sa depuna ceva efort in primul rand sa descifreze scrisul ala fantasmic a colegilor (mai ales balan central – prietenii stiu), pentru ca din motive ce pot fi trecute cu vederea eu nu detin nici macar 1 % din cursuri. Dupa procesul de descifrare, urmeaza bineinteles acea lectura superficiala cu gandul la ce mancare am in frigider, la ce o mai fi pe la TV la ora asta… dar citind, bolborosind acolo ca un robot pe baza pe baterii. Bun. Deci te apuci de citit, si te uiti dupa fiecare pagina cititta, la teancul ramas incercand sa estimezi cat timp o sa mai dureze. Oftezi. Cand ajungi pe la pagina 5 maxim 6, te gandesti ca totusi ar fi bine sa iei o pauza, sa-ti limpezesti creierasul. Dai o raita prin frigider, mai verifici cine mai e pe mess, si cel mai grav –->deschizi TV-ul. Odata deschis TV-ul, creierul incepe procesul de relaxare. Nu iti pasa la ce te uiti, atat timp cat stai departe de satanicele cursuri. Trece cam o ora, o ora jumatate de pauza. Constiinta se trezeste brusc cu ochii bulbucati de somn, transpirata si rosie in obraji. Striga la tine: –BAAAAAAAA!
Mergi ba si invata, ca iar te duci planta la examen! Nenorocitule! Puturosule!!!!!!!!
E imposibil sa ramai indiferent la acest apel.. si dupa 5 minute de lupta interioara inchizi TV-ul. Te ridici… casti eventual, si te intorci in celula ta unde cursurile te asteapta cu un zambet diavolesc si sprancenele arcuite. Oftezi. Tragi aer in piept, te imbarbatezi si iei problema in mana. Citesti.. de unde ai ramas, adica de pe la pagina 5 sau 6. Citesti in acelasi stil robotizat, monoton cascand odata la 2.8 minute. (nu credeti ca e pus la misto 2,8 e demostrat stiintific). Epuizat, cu ochii impaienjaniti termini intr-un sfarsit de citit. Esti bucuros pentru ca urmeaza acea ..pauza! faci o pazua de jumtate de ora, dupa care Constiinta striga din nou!
– Ba! Ce-am vorbit eu cu tine?!
EI bine, aum esti mai speriat ca oricand. Stii ca urmeaza partea cu adevarat grea, adevarata provocare. Esti nesigur, pentru ca nus tii daca poti face fata unei lupte atat de mari. Esti constient ca acum nu mai poti citi superficial cursurile… trebuie sa le si intelegi. Tragi aer in piept, te incrunti, iti spui in gand de vreo 5 ori STIU CA POT!!!! Si te arunci in lupta crancena. Neuronii din prima linie mor aproape instant. Ca in fiecare batalie cei care merg inainte mor primii. Nu e vorba nici macar de curaj, sau de onoare. E doar carne de tun, un sacrificiu ce nu tine nici macar de strategie. Risipa, ghinion, spuneti-i cum doriti. Lupta continua. Dupa 3 -4 pagini citite, intelese, armata de neuroni este injumatatita. Tu, ca general iti incurajezi soldatii si le ordoni sa mearga inainte fara frica. Ei te privesc speriati, cu ochii goi si inima mica. Ei stiu ca multi nu vor mai gusta gloria, caci zodia lor le-a urgisit un destin nefast, un destin nedrept. Dar sunt devotati… si cu un racnet prelung se arunca in lupta. Calca cu tarie pe starvurile tovarasilor lor si inainteaza spre ultima pagina. Aproape au ajuns…. acolo la ultima pagina e un fum gros. Ochii au acea sclipire turbata, setea de victorie invinge acum orice alte sentimente. Neuronii se naspustes urland, fara nici o startegie, se dezmint de orice sinapse si se destrama intr-un asalt haotic manat doar de nebunie si de disperare. Il simt.. e aproape… e aici! Ultima propozitie… ultimul cuvant, ultimul punct. Victorie……
Cu totii rasufla usurati, insa privesc cu inima stransa in urma. E negru… e vid. E un decor funebru. Halal glorie. Fericiti cei ce apuca sa se bucure, iar celor ce au murit pentru izbanda sa le fie tarana usoara. Tu, ca general, iti permiti sa afisezi un zambet cand te prezinti in sala de curs, la examen. Astazi doar… azi ai invins. Dar maine?! Dar poimaine…?!

Asta e istoria unui invingator…multi insa, printre care si eu ne dovedim invinsi de multe ori… sunam retragerea..si ne oranduim bine paginile cucerite, sperand ca supremul adversar, profesorul sa aleaga o lupta pe teritoriile noastre. Altfel…va fi o cu totul alta isotrie….

To be continued….

mai 20, 2008 at 11:44 am 5 comentarii

Profesori de treaba. Copilaria. Ganduri…

Bun. Cat suntem elevi/studenti toti vrem note mari. Mi se pare absolut normal. Ceea ce ma intriga este acea conceptie stupida pe care si eu si majoritatea daca nu chiar toti atat in liceu cat si pe la facultate o avem despre ceea ce insseamna profesor de treaba. Pentru toti un profesor de treaba inseamna acel profesor care motiveaza absentele, care pune note bune, care te iarta daca nu ti-ai invatat, si care eventual sa puna note moca (prietenii stiu de ce). Ei bine as fi un ipocrit sa spun ca eu nu ma numar printre cei care cred asta, sau printre cei care nu isi doresc profesori de genul asta. Pe de alta parte, ma gandesc ca daca am avea numai din astia…. atunci ar fi vai si amar de noi. In liceu de exemplu, aveam la fizica un profesor “de treaba”. (bine, e adevarat ca punea numai de 6, dar nu avea pretentia sa inveti nimic la el). Nu punea absente, nu asculta, la teze te lasa sa copii – DAR –-> eu in momentul de fata sunt 0 barat la fizica. Atunci eram multumit si carcoteam pe la colturile scolii : Ba ce de treaba e profu’ de fizica!!!!!!. Acum cand sunt constient ca nu am nici cea mai mica tangenta cu acest obiect, parca ma incerca un sentiment ciudat… cum ca as fi vrut poate sa aflu mai multe. Si chiar daca am dat exemplul acesta, obiecte au fost mai multe. Si nu numai la mine, sunt convins ca multi dintre voi s-au lovit de asa ceva. Ma uit la copii din ziua de azi. Stiu ca vorbesc ca un batran uzat, care parca a trait 2 razboaie si 3 revolutii, insa observ o diferenta uriasa intre copiii de azi, si copilul care am fost eu, prietenii mei la varsta respectiva. E un salt urias. Eu ma jucam cu mingea, ascunsa si prinsa, ma uitam la Grandizer,la Captain Planet si la Sailor Moon (dap, stiu ca suna gay). Acum am observat ca copiii nu mai sunt asa mult copii. Toti au pc-uri, mp3-uri si se joaca counter strike. De la 12 ani fumeaza si asculta punk sau rock. Cand imi aduc aminte ca eu ascultam radio la un casetofon amarat. Ufff ce vremuri! Si totusi parca era mai frumos ca acum. Parca era totul altfel…era acea senzatie de viata simpla dar plina. Azi, jumatate din copii sunt emo, care se sinucid pentru ca vad viata printr-un geam murdarit de propriile lor idei, pentru ca nu stiu sa fie copii atat cat trebuie, pentru ca incearca din rasputeri o maturizare fortata, o maturizare superficiala cautand modele in altii mai degradati ca ei. Pentru ca parintii copiilor de azi, sunt acei oameni care au fost prinsi la mijloc intre doua perioade prea diferite, si care nu stiu sa faca ordine nici macar in vietile lor, dapoi in vietile copiilor lor. Pentru ca exista profesori “de treaba” care te trec pe ochi frumosi, si carora nu le pasa ca peste ani, tu nu vei sti absolut nimic. Pentru ca noi suntem crescuti cu genele lipite, cu praful pe creier si cu o inconstienta debordanta care ne circula in sange din pacate. Un mesaj (ieftin, stiu) pentru toti copiii de azi, iar cand spun copii ma refer inclusiv la mine: nu va grabiti sa va maturizati. Nu alegrati dupa lucruri care nu stiti ce inseamna! Nu va irositi secundele de inocenta pe dorinta de a fi cineva. nu va mai bucurati ca aveti profesori de treaba. Timpul trece….. si ne inveleste incet incet pe toti cu o covertura a uitarii. Voi ignorati-l…fiti copii… zambiti ca si cum nu va pasa!

mai 19, 2008 at 6:49 pm 8 comentarii

Am si io banner. Uau!

No, Iote-ma ca mi-am facut si io banner. Ca tot pseudobloggeru ce ma aflu.Tre sa dau o bere lu’ Moflea ca m-o lamurit exact ce si cum.

Ioti colea:

Image Hosting

acuma sa ma si destainui: am incercat initial pe photobuket, dar imi dadea nush ce erori pe acolo asa ca m-am reprofilat pe imagehostig, care deocamdata nu face figuri.

Deci, astia cu Bannerexchange, sau cum se numeste va rog frumos, nu va ingramaditi :)))

mai 18, 2008 at 5:28 pm 6 comentarii

Manele pe Wikipedia :)

Am ajuns sa o traiesc si pe asta. Am aflat ca manelele au definitie. Si nu oriunde ci pe Wikipedia. In engleza :)) ! Auziti aici inculturistilor care sunteti:

„Manele (singular: manea) is a music style from the Balkans, mainly derived from Turkish, Greek, Arab or Serbian love songs. It originates in Romania, but is also present and widespread in Bulgaria, Serbia, Montenegro, Albania, parts of Turkey and with expatriates and emigrants originally from these regions. The genre is closely related to Bulgarian chalga (manele brought by Romanian visitors to Bulgaria is referred to as „Romanian chalga”), Serbian turbofolk and Greek laïkó, all being a mixture of local folk, Turkish and Romani (Gypsy) influences over a pop tune.”

baaaaaaaa, mancavas si pupavas, sunteti celebri 🙂

asa si ca sa impusc doi iepuri odata, am apelat si la translatoru ala minune de pe google care mi-a zis asa:

Manele (singular: manea) este un stil de muzică din Balcani, în principal din derivate de la turcă, greacă, arabă sau sârbă Love Songs. Ea provine din România, dar este, de asemenea, prezent pe scară largă şi în Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Albania, părţi din Turcia şi cu expatriaţi şi persoanelor emigrate iniţial din aceste regiuni. De gen este strâns legată de bulgari chalga (manele adus de vizitatori români în Bulgaria este menţionată ca „română chalga”), turbofolk sârbă şi greacă laïkó, toate fiind un amestec de populare locale, de turci şi de rromi (tigani) influenţează într-o fereastră de tip pop Tune.

ceea ce ma surprinde este ca traducerea e una de calitate, cu exceptia unor propozitii, nah sa-l intelegem ca e robot :).

P.S. – da, sunt scrise asa intentionat, sa nu se trezeasca vreun academician sa imi tina morala despre cat de complicata e limba romana.

mai 18, 2008 at 11:09 am Un comentariu

Articole mai vechi


Ma mandresc

Articole recente

Comentarii recente

Top Posts

Top click-uri

  • Niciunul