Iepuras dragalas – comentariu literar

Mai 11, 2008 at 11:57 am 2 comentarii

Iepuras,dragalas

A fugit peste imas

Si s-a dus colo sus,

Intr-o tufa s-a ascuns.

Iar Codau, caine rau

L-a speriat din locul sau

Si-a plecat suparat,

Colo-n codru-ntunecat.

 

 

O prima impresie cu privire la text este numarul restrains de personaje –Iepuras si Codau. Sub aspectul unui text apparent simplu compozitia prezinta in subtext o deosebita alegorie, care alegorie nedescoperitaface ca poezia sa devina una banala, studiata excesiv in gradinita. De-a lungul timpului s-au pus in discutie mai multe ipoteze, printre care cea mai vehiculata este ocolirea cenzurii de pe vremea regimului communist, astfel ca studierea ei in programul de lectii a gradinitei este mai mult decat justificat.

                Studiul textului confera o multitudine de informatii a doi indivizi pusi in antiteza, in societate, in viata cotidiana. Conflictul este obscur insa la o studiera atenta a subtextului vom observa ca problema este una de natura morala. Avem doua personaje personajul principal Iepuras sic el secundar Codau. Toate ipotezele vor porni de la intrebarile cine este Iepuras si cine este Codau?! Inainte de asta vom studia cu atentie desfasurarea actiunii.

Motivul central, definitoriu lipseste. Poezia incpe ambigu “Iepuras dragalas/A fugit peste imas” . Motivul trebuie intuit. De ce Iepuras a fugit peste imas?! Aici lipseste unul din elementele importante si anume cauza. Cauza poate fi mai mult sau mai putin interpretata, de aceea ne vom ax ape efect. De aici deriva celelalte actiuni. Si anume: Iepuras fuge peste imas, cauzele fiind ignorate, el urmeaza sa se ascunda intr-o tufa. Aici, sintagma “sa se ascunda” poate fi identificata cu a se refugia, a se adaposti sau a cauta un loc care sa ii asigure protecita, siguranta. De aici este introdus in scena cel de-al 2 –lea personaj, Codau, care il sperie pe Iepuras. Putem incerca sa intuim motivul pentru care Codau il sperie pe Iepuras. O privire subiectiva asupra nevoilor celorlalti care arunca o umbra nefasta asupra intregii categorii sociale din care face parte.

                Este vorba despre relatia rudimentara dintre doua categorii sociale diferite. Poezia ascunde sub banalitatea continutului doua din problemele esentiale ale omenirii si anume: intelegerea si dragostea, declarate probleme tocmai prin comportamentul societatii, un comportament frivol, agasant si fara scrupule. Cand vorbim de intelegere, ne referim la discutia in sine, dezbaterea problemelor si expunerea lor dintr-un punct de vedere obiectiv detasat de interesele personale si conceptii de neclintit, lucru pe care Codau nici macar nu il ia in considerare, iar cand vorbim de dragoste facem referire la faptul ca nu exista acea armonie intre semeni, care sa se ajute reciproc, sa se sustina si sa perpetue legaturile emotionale. Poezia are o inchiere simbolica. Prin versurile “Si-a plecat suparat” se observa dezamagirea de care este cuprins Iepuras cand constata lipsa de afectiune si intelegere a lui Codau. Ultimul vers este o alegorie anume aleasa “codru-ntunecat” care simbolizeaza intreaga asezare, intregul habitat putant fi interpretat chiar pana la idea de lume, intregul Pamant, intreaga umanitate. Adjectivul “intunecat” are rolul de a transmite o imagine cititorului nu atat prin termenul de nuanta (negru) cat prin idea de inegrit de pacate, intunecat figurativ.

                Poezia, pe toata intinderea ei, epateaza prin personificarea mai mult decat reusita a personajelor, personaje bine alese, si prezentarea unui conflict complex sub aspectul unui text simplu.

 

 

Carcaterizarea personajelor

 

Iepuras: este personajul principal al poeziei care asigura conduit evenimentelor deoarece toate acestea se petrec in jurul sau. Portretul fizic este relative scurt redat in special prin adjectivul cu nuante multiple: “dragalas” care, denumeste o fiinta frumoasa, firava, bland astfel realizandu-se si un miniportret moral. Are rolul persoanei vulnerabile, speriate, ce are nevoie de protetie si de ajutor. Nevoia sa de inteleere este pusa in evident prin “s-a ascuns” verb care intareste imaginea de neputinta in fata a ceea ce I se intampla. Faptul ca el se ascunde intr-o tufa, ce poate reprezenta atat ceva material, ceva palpabil cat si ceva de natura spiritual, o ascundere in sine, un refugiu in propriile ganduri, si ca apoi este alungat de Codau, confera antiteza clara dinre cei doi. Se poate subintelege ca Iepuras este acela care probabil ar fi ajutat pe altul ca el, asa cum la randul sau spera sa fie inteles, ajutat.

                Reprezinta tipologia omului cinstit, onest dar care nu are puterea de a schimba nimicin vederea unui viitor mai bun; el nu are puterea de a se impune pentru ca nu are un character dominant, puternic, ci el se supune dominatiei celorlalti. Este dezamagit cand descopera rautatea lumii concentrate in rautatea lui Codau deoarece el este naiv si  visator. Desi regreta, el nu poate schimba nimic, de aceea renunta si se complace intr-un univers in care este resemnat si vulnerabil, in text sub forma “codrului intunecat”. Observam ca el este alungat de Codau fara un motiv justificat. Fire simpla si cinstita, temerar in cautarea dragostei si a intelegerii, Iepuras ramane si astazi unul din cele mai frecvente personaje ale vietii cotidiene, un personaj care insa nu isi poate depasi conditia. Ducand lipsa de o personalitate puternica, se zbate intre dezamagire si resemnare, constatand ca cei ca el sunt din ce in ce mai putini.

 

Codau: personajul secundar al poeziei intruchipeaza lumea rea, egoista si haina. Cum reiese din text “iar Codau,caine rau”,ni se creaza o imagine asupra personajului focalizata pe ultimele doua cuvinte: caine, ales anume pentru a define carcaterul si rau care intareste substantial partea sa negative. La o prima vedere Codau nu are nimi de castigat sau de pierdut prin alungarea lui Iepuras, dar el isi exercita superioritatea intocmai pentru a-si mentine conditia. De altfel putem pune in discutie antiteza rau – bun, dominatia raului asupra binelui, rautatea nascuta din catenele adn-ului si eliberata prin comportament. Practic, Codau nu are calitati, cid oar defecte care ii confera un caracter bazat pe rautate, egoism si lacomie. Toate aceste defecte fac din Codau paznicul de la poarta “codrului intunecat”, putand fi asemanat cu Cerberul din mitologia greaca care pazea portile infernului. Faptul ca nu-I ofera o alternativa lui Iepuras, decat cea de a pleca resemnat spre “codrul intunecat” intr-un mod brusc si impulsiv, lipsit de scrupule il face mai mult decat un personaj negative, il face un personaj malefic ce reprezinta in totalitate spiritual rau, ce nu face altceva decat sa-si alimenteze rautatea in fiecare zi tot mai mult, prin orice mijloace.

 

 

 

Perspectiva Codrului intunecat – studiu de caz

 

Putem percepe codrul intunecat din textul nostrum sub mai multe forme. Prima, si cea mai elocventa ar fi personificarea rautatii din lume, sau lumea ca realitate. Dintr-un alt punt de vedere putem ascocia termenul codru intunecat ca fiind o imagine subietiva in conceptia lui Iepuras, deci o fictiune, un complex, o fobie. Totul tine de nuanta. Codrul adica o intindere de copaci, copacii fiind automat oamenii. Intunecat poate fi privit la radul sau din mai multe perspective: inegrit, pacatos, hain, nepasator, lipsit de lumina. Odata intunecat, deci lipsit de lumina nu putem avea umbre, umbra care poate reprezenta intr-un mod artistic modul existentei lui Iepuras pe imas. Adica in vreme ce imasul era un loc in care cei ca Iepouras aveau o existent simpla, comuna, codrul intunecat poate fi privit si sub forma unei colonii de oameni cu o personalitate puternica, adica cei ce ies din cotidian, acei oameni care suntin stare de orice compromis pentru a atinge un anumit scop. Aceasta ipoteza este oarecum spulberata de faptul ca Iepuras este alungat de pe imasul sau, locul sau in care se poate ascunde, refugia, intocmai inspre locul mai sus mentionat. Alegoric ar reiesi ca Codau doreste maturizarea Iepurasului si ca isi asuma responsabilitatea asupra destinului sau. Acest punct de vedere este insa mult mai putin sustinut decat primul, la urma urmei ramane doar o chestiune de apreciere a fiecaruia. Oricare ar fi ea, acest caz ramane unul frecvent in societatea umana. Fie ca e vorba despre rautatea si egoismul unora, fie ca e vorba despre asumarea destinelor altora aceasta antiteza intre bun-rau, caracter puternic – caracter slab va exista mereu.

Anunțuri

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Clasificarea animălilor Cu siguranta le-ati vazut

2 comentarii Add your own

  • 1. balahur  |  Mai 13, 2008 la 12:47 pm

    domnule mihu , v-am citit comentariul la poezie si vreau sa va rog pe aceasta cale sa progresati in conul uterin al mamei dumneavoastre!

    Răspunde
  • 2. animaludemihnea  |  Mai 13, 2008 la 12:55 pm

    bine era de fapt regreseaza retrospectiv in partea bazino-mastoidiana a colului uterin al mamei tale!!! da pentru ca nu te duce mintea bre, pentru ca „esti o jita care nu-si cunoaste limita, si stiu si ma-ta ce-i de capu ei, si tactu care ii un betzivan, si ii clar ci-o sa iasa din tine”

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Ma mandresc

Articole recente

Comentarii recente

Top click-uri

  • Niciunul

%d blogeri au apreciat asta: