Sesiunea – an endless story.

Mai 20, 2008 at 11:44 am 5 comentarii

Oare de ce atunci cand ai ceva de facut, iti vin o mie de idei despre cu totul altceva ce ai putea face… iar atunci cand nu ai nimic de facut pur si simplu nu ai nici cea mai mica idee despre ce ai putea face. Si de ce ma paleste pe mine cheful sa fac anumite chestii tocmai atunci cand am examene!!!! Banuiesc ca toata chetia asta se intampla undeva in subconstient. Creierul meu lenes stie ca va trebui sa depuna ceva efort in primul rand sa descifreze scrisul ala fantasmic a colegilor (mai ales balan central – prietenii stiu), pentru ca din motive ce pot fi trecute cu vederea eu nu detin nici macar 1 % din cursuri. Dupa procesul de descifrare, urmeaza bineinteles acea lectura superficiala cu gandul la ce mancare am in frigider, la ce o mai fi pe la TV la ora asta… dar citind, bolborosind acolo ca un robot pe baza pe baterii. Bun. Deci te apuci de citit, si te uiti dupa fiecare pagina cititta, la teancul ramas incercand sa estimezi cat timp o sa mai dureze. Oftezi. Cand ajungi pe la pagina 5 maxim 6, te gandesti ca totusi ar fi bine sa iei o pauza, sa-ti limpezesti creierasul. Dai o raita prin frigider, mai verifici cine mai e pe mess, si cel mai grav –->deschizi TV-ul. Odata deschis TV-ul, creierul incepe procesul de relaxare. Nu iti pasa la ce te uiti, atat timp cat stai departe de satanicele cursuri. Trece cam o ora, o ora jumatate de pauza. Constiinta se trezeste brusc cu ochii bulbucati de somn, transpirata si rosie in obraji. Striga la tine: –BAAAAAAAA!
Mergi ba si invata, ca iar te duci planta la examen! Nenorocitule! Puturosule!!!!!!!!
E imposibil sa ramai indiferent la acest apel.. si dupa 5 minute de lupta interioara inchizi TV-ul. Te ridici… casti eventual, si te intorci in celula ta unde cursurile te asteapta cu un zambet diavolesc si sprancenele arcuite. Oftezi. Tragi aer in piept, te imbarbatezi si iei problema in mana. Citesti.. de unde ai ramas, adica de pe la pagina 5 sau 6. Citesti in acelasi stil robotizat, monoton cascand odata la 2.8 minute. (nu credeti ca e pus la misto 2,8 e demostrat stiintific). Epuizat, cu ochii impaienjaniti termini intr-un sfarsit de citit. Esti bucuros pentru ca urmeaza acea ..pauza! faci o pazua de jumtate de ora, dupa care Constiinta striga din nou!
– Ba! Ce-am vorbit eu cu tine?!
EI bine, aum esti mai speriat ca oricand. Stii ca urmeaza partea cu adevarat grea, adevarata provocare. Esti nesigur, pentru ca nus tii daca poti face fata unei lupte atat de mari. Esti constient ca acum nu mai poti citi superficial cursurile… trebuie sa le si intelegi. Tragi aer in piept, te incrunti, iti spui in gand de vreo 5 ori STIU CA POT!!!! Si te arunci in lupta crancena. Neuronii din prima linie mor aproape instant. Ca in fiecare batalie cei care merg inainte mor primii. Nu e vorba nici macar de curaj, sau de onoare. E doar carne de tun, un sacrificiu ce nu tine nici macar de strategie. Risipa, ghinion, spuneti-i cum doriti. Lupta continua. Dupa 3 -4 pagini citite, intelese, armata de neuroni este injumatatita. Tu, ca general iti incurajezi soldatii si le ordoni sa mearga inainte fara frica. Ei te privesc speriati, cu ochii goi si inima mica. Ei stiu ca multi nu vor mai gusta gloria, caci zodia lor le-a urgisit un destin nefast, un destin nedrept. Dar sunt devotati… si cu un racnet prelung se arunca in lupta. Calca cu tarie pe starvurile tovarasilor lor si inainteaza spre ultima pagina. Aproape au ajuns…. acolo la ultima pagina e un fum gros. Ochii au acea sclipire turbata, setea de victorie invinge acum orice alte sentimente. Neuronii se naspustes urland, fara nici o startegie, se dezmint de orice sinapse si se destrama intr-un asalt haotic manat doar de nebunie si de disperare. Il simt.. e aproape… e aici! Ultima propozitie… ultimul cuvant, ultimul punct. Victorie……
Cu totii rasufla usurati, insa privesc cu inima stransa in urma. E negru… e vid. E un decor funebru. Halal glorie. Fericiti cei ce apuca sa se bucure, iar celor ce au murit pentru izbanda sa le fie tarana usoara. Tu, ca general, iti permiti sa afisezi un zambet cand te prezinti in sala de curs, la examen. Astazi doar… azi ai invins. Dar maine?! Dar poimaine…?!

Asta e istoria unui invingator…multi insa, printre care si eu ne dovedim invinsi de multe ori… sunam retragerea..si ne oranduim bine paginile cucerite, sperand ca supremul adversar, profesorul sa aleaga o lupta pe teritoriile noastre. Altfel…va fi o cu totul alta isotrie….

To be continued….

Anunțuri

Entry filed under: Funny ..relativ. Tags: .

Profesori de treaba. Copilaria. Ganduri… Tu ce fel de ochi ai?

5 comentarii Add your own

  • 1. Link  |  Mai 20, 2008 la 11:55 am

    De asta am renuntat sa ma mai uit la televizor…

    E foarte fain articolul, surprinde foarte bine ce se intampla in capul multora in timpul sesiunii (printre care si eu din pacate)

    Răspunde
  • 2. brontozaurel  |  Mai 20, 2008 la 3:37 pm

    Mie mi se pare foarte ciudat. N-am putut niciodata sa inteleg oamenii care stau sa citeasca pagina cu pagina cursurile. Eu n-am facut asta niciodata. Pur si simplu ma apucam sa lucrez pentru examen si daca ma impotmoleam sau nu eram sigura de ceva pur si simplu cautam in cursuri doar ce imi trebuia la momentul respectiv. Daca imi place materia, odata ce am inceput sa lucrez, imi este greu sa ma mai opresc.

    Răspunde
  • 3. animaludemihnea  |  Mai 20, 2008 la 7:06 pm

    brotozaurel, depinde de obiect. daca ai numai teorie, este greu „sa lucrezi”. eu de exemplu sunt la geologie, si in majoritatea cazurilor trebuie sa citesc cursurile, pentru ca nu am ce lucra.

    Răspunde
  • 4. rose4you  |  Mai 22, 2008 la 12:40 pm

    Mai dragilor ,superb 🙂 acum inteleg eu de ce este mai greu „la batranete” sa-i intelegi pe cei tineri….eu credeam ca doar mie care am oares’ce varsta mi se intampla si mai pun alaturi si teologie ; dar voi, in floarea varstei si cu neuronii inbobociti sa-i tocati pana la ultimul „degeaba”?….(dragut articol,dragut)

    Răspunde
  • 5. Popa zis si bou`  |  Noiembrie 19, 2008 la 8:15 pm

    corect, f. corect asa mi se intampla si mie si tu stii prea bn. N`am vazut insa in articol acea placa pe care o folosesti f des ( sursa sigura Popa animalu`) cum ca, dimineata invetzi mult mai bn… apoi teveu` ala tu nu il detii pt ca e in camera la marcik si nu prea te duci acolo, tot de puturos ce esti in rest f okei

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Ma mandresc

Articole recente

Comentarii recente

Top click-uri

  • Niciunul

%d blogeri au apreciat asta: