Posts filed under ‘Uncategorized’

pe ea.

pe ea o poţi iubi aşa cum iubeşti 
 senzaţia unui pahar de vin roşu turnat  
 pe coapsa tremurândă de dorinţă şi încinsă de fantezie,
 fierbinte şi totuşi umedă… 
 ca pe fiorul ce-l provoacă resiratia rece ca gheaţa în ceafa  
 cuprinsă de o mână puternică ce îi cutremură până şi cele mai fine simţiri…
 ca pe un gând născut din arşiţa inimnii ce pulsează într-o lume 
 guvernată de plăcere animalica şi păcat,
 unde puterea de a te opune nu există decât în imaginaţia bolnavă
 de atâta frenezie şi zbucium ce în final nu ar putea duce decât
 la extaz.
 
 
 pe ea o poţi iubi aşa  cum iubeşti roşul apusului desfrânat
 ce pătează cerul cu indolenţă în momente în care ochiului îi e frică să clipească  iar buzele vibrează însetate şi supuse; ca pe o fantasmă cu ochii mari şi rugători ce ar fi în stare să descoase până şi cele mai împletite suflete, sfărmând în   legănatul diabolic şi ultima fărâmă de realitate, înecându-te în propriile  pasiuni devastatoare ce accelerează turbate spre zenit.
   
 
 pe ea o poţi iubi aşa cum iubeşti strânsoarea palpitaţiei ce îţi inundă trupul
 cu adrenalină gândind că orice secundă nu înseamnă decât vis, că visul în sine  nu e decât fantezie, iar fantezia în final străpunge cercul şi scapă în galaxie  ghidată de strigăte ce îşi pierd ecoul în neant; ca pe o simfonie vesperală ce   îşi struneşte octavele delirice în spirale perfecte, sfidând legile firii  şi profanând ultima picătură de credinţă transformând toată materia într-un univers  opalin oglindit în ochii ei hiperbolici.

mai 25, 2009 at 7:56 am Lasă un comentariu

Suntem atat de mici…

suntem atat de mici si atat de rai, atat de falsi si atat de prefacuti, incat ne bucuram malefic de fiecare strop de putere pe care il detinem. suntem niste melci ce ne taraim prin noroi, si cand ajungem pe o frunza verde, brusc totul capata alte dimensiuni. suntem schimbatori ca apele unui parau care se scurge incet si umil pana la varsarea in raul mai mare… iar acolo ne amestecam in valuri si ne pierdem in turbulenta destinului. suntem neinsemnati ca niste paraziti, iar cand punem mana pe gazda potrivita nu provocam decat rau, nu facem decat ce ne dicteaza satanicul suflet, mic si intunecat. suntem atat de mici… si totusi atat de rai.

februarie 17, 2009 at 12:20 pm 3 comentarii

Ma enerveaza…

azi vreau neaparat un post din 2009. oricum la cat sunt de consecvent pe blogul asta singurul cititor (in afara de mine) poate fi vreun ratacit nepriceput ce inca se initiaza in tainele Google-ului si ajunge din cea mai pura intamplare pe aici. Si cum nu am niciun subiect interesant sau la obiect despre care pot vorbi, o sa bat campii (ca in majoritatea posturilor mele de altfel). Azi, nevand chef sa invat, of Doamne sesiunea asta nu se mai termina, am sarit ca puricele din blog in blog care mai de care. Am ales de astia nepriceputi, ca deh aia consacrati au deja destui cititori. Observ ca multi, pe langa exprimarea de lemn, inca mai au probleme cu pardalnica aia de cratima despartind cuvintele intr-un mod absolut fascinant. Nu ca fac acum pe-a raposatul Pruteanu, fie-i tarana usoara, dar Doamne miluieste ca tare prosti sunt unii. Da! Ma enerveaza prostia.Chiar si aia in cea mai nevinovata forma. Ma enerveaza pana si prostia aia adorabila la fete care se prefac ca sunt blonde. Ma enerveaza prostii cu idei fixe. Ma enerveaza prostii care nu stiu ca sunt prosti. Ma enerveaza prostii care, desi stiu ca sunt prosti, continua sa fie…. prosti. Ma enerveaza cei care nu sunt prosti dar pozeaza in ipostaza de prosti.  Ma enervez !

punct! (.)

ianuarie 26, 2009 at 3:10 pm 5 comentarii

A fi sau a nu fi .. Om mare!

A trecut ceva timp. nici nu l-am simtit. imi e greu sa-mi gasesc cuvintele, pentru ca nu stiu exact cam ce ar trebui sa spun.
Ca imi pare rau ca totul trece pe sub ochii atat de repede, ca imi pare bine ca am destule amintiri cu care intru vijelios in lumea oamenilor mari…; ca desi poate nu asta e drumul pe care l-as fi dorit la inceput, acum sunt fericit. Stiu fericirea tine doar o secunda veti spune,  si asa este, insa acea secunda aleg sa o traiesc cu zambetul pe buze. Te uiti in stanga, in dreapta pe holurile facultatii si deja cam incepi sa intelegi ca nu mai este o joaca. Gata. Deja cam stii care dintre colegi or sa se”realizeze” si care nu; care au facut Geologia doar dintr-un moft de a avea o diploma, si care vor ajunge intr-adevar ingineri. Eu? inca ma clatin. dar am incredrere.

 

Regrete raman insa cand vine vorba de trecut. Pentru ca de multe ori am creat deliberat impresii gresite la adresa mea, poate ca inca o fac, dar nu imi pasa. Am pornit de mic pe principiul ca oamenii de langa mine ii aleg eu, si nu invers. N-am fost niciodata omul care a zambit doar de dragul de a zambi, sau care am dat din cap in mod constant la vorbele profesorilor in semn de aprobare, pentru o nota mai buna la examen. Nu. Nici macar buna ziua pe holuri nu dadeam celor care nu erau pe placul meu. Ca am pierdut din asta? Nu stiu, nici nu vreau sa aflu. Ca sunt uneori prea acid, si exagerez cam in tot ce fac e ok, o recunosc. Insa nu ma voi schimba. Se spune ca sunt 2 categorii de oameni: oameni care conduc si oameni care sunt condusi. Ei bine, dintr-un orgoliu exagerat eu am ales sa fiu omul care conduce; deocamdata nu conduc nimic, poate doar pe mine insumi. Dar inca odata nu-mi pasa. La fel cum nu pasa nimanui cu adevarat de tine. Si nu, nu vreau sa par spiritual, profund si etc…. e o realitate.

 

Vor trece toate, se vor schimba multe.. singurul lucru constant in viata este moartea. Ma leg din nou de facultate, si de faptul ca am deschis ochii si vad ca am enorm de recuperat. De ce? Pentru ca la inceput mi s-a parut ceva foarte tare sa desconsider aceasta „Facultate de Chietre”. Dezinteresat si dezinvolt, cu o privire sictirita, priveam de sus pe cei ce isi dadeau cat de cat interesul. Eram un prost. Aveam totusi un plan. Un plan pagubos, dar il aveam. Acum e timpul sa-l pun in aplicare. Se vede viata la doi psi de mine. Si cu toate ca e destul de tarziu, renunt la capricii si la conceptii stupide construite intr-o lume ireala.

 Pazea viata, ca vine Mihu! 🙂

octombrie 18, 2008 at 9:28 am 3 comentarii

se schimba…

se schimba toate in timp… dar cel mai crud e cand se schimba prietenii. ramane doar o stare amara. si atat.

august 14, 2008 at 12:32 pm 3 comentarii

Semnul exclamarii.

pentru cei care m-au intrebat de ce  nu am mai scris nimic.

NU AM NIMIC DE SPUS momentan.

 +ca e cald si mi-e lene sa gandesc.

august 4, 2008 at 10:06 am 2 comentarii

Ce viril e Jiji bre!

iulie 15, 2008 at 8:33 am Un comentariu

chestii baguite :)

un joculet fain gasit pe blogul lui teo. bine treaba e baguita rau, da e interesant, zic eu ca merge asa de plictiseala.

 

la fel cum am citit pe alt blog, nu mai retin care, daca deschizi un document Microsoft Word si scrii =rand(200,99) apare ceva dubios 🙂

iulie 12, 2008 at 1:00 pm Lasă un comentariu

Uite cum ne strica fanariotii viitorul!

Imi amintesc ca in liceu, proful meu de istorie Crisan, avea o teorie foarte interesanta cu privire la felul in care a ajuns poporul roman. Ei bine, spunea el ca toate mizeriile si toata nimicnicia poporului nostrum se trage de pe vremea fanariotilor. Astazi , cand vad in Romanica noastra mica ca totul merge pe spaga, pile si relatii, incep sac red ca avea dreptate, facand referire ca si fanariotii isi cumparau domnia. Astfel azi, e frustrant cum unii cu o pregatire poate de 10x mai slaba ca a ta, primesc joburi pentru care tu inveti ca idiotul in aia 6-7 ani in scoli. Ma uit acum la copiii astia care tocmai au dat bacul, si imi aduc aminte de mine ce plin de sperante si dornic de noi frontier eram cand m-am inscris la facultate. Cu timpul insa devine tot mai greu. Cercul se ingusteaza, timpul trece, si totul devine ca o funie in jurul gatului care te sufoca. Si nu, nu vorbesc din perspective unui om speriat de responsabilitate, speriat de gandul ca trebuie sa se descurce singur, ca trebuie sa-si ia viata in propriile maini. Nicidecum. Vorbesc din perspective unui tanar care va termina o facultate intr-un system ticalosit, dintr-o tara frumoasa condusa insa de idioti. Se spune, si statisticile o demonstreaza ca romanii sunt un popor de oameni inteligenti, cu o medie a iq-ului peste 100 (105 daca nu ma insel – si in cazul in care nu l-au pus sip e jiji ca ne scadea media drastic) insa in ciuda acestui fapt nu reusim sa gasim un carmaci veritabil, care sa ne ofere o calatorie linistita si relaxanta prin viata asta atat de tumultoasa uneori. Insa probabil ne meritam soarta.  Si ca tot vorbeam de facultate, si de ce o sa facem dupa. E trist ce se intampla. Nu vreau sa dramatizez, nici sa exagerez. Dar cam asta e realitatea. Spunea cineva ca daca e prea cruda sa o mai punem pe un gratar.  J

 deci sa nu uit fixatia de la care ma plecat. Fanariotii sunt de vina tu-le mama lor!

iulie 11, 2008 at 8:36 am Lasă un comentariu

SA DAM CEZARULUI CE-I AL CEZARULUI.

Se intampla intr-o seara racoroasa de iulie sa imi pun si eu linkul blogului la status pe messenger, ca mai toti pseudobloggerii dornici de afirmare. Ei bine, greseala mea  pentru ca in secunda 2 am fost luat la rost de un un alt animal, care pretinde (pe buna dreptate) ca trebuie sa-i platesc ceva pentru drepturile de autor, ca urmare a faptului ca el a fost primul care m-a catalogat ca fiind Animalu’ de Mihnea. Din nefericire, nu pot sa neg pentru ca intr-adevar animalu’ de popa este cel care m-a botezat cu minunatul nume. Deci voi da cezarului ce-i al cezarului, cum spune o vorba veche. Probabil va trebui sa cotizez cu o bere. Sper eu doar una, desi ma indoiesc ca setea si lacomia acestui animal cunoaste limite omenesti.

Acum sper ca esti multumit ma **** !

 

 

 

P.S. prin **** a se citi   vere! Sau ma rog, fiecare dupa imaginatie.

iulie 10, 2008 at 6:32 pm Lasă un comentariu

Articole mai vechi Articole mai noi


Ma mandresc

Articole recente

Comentarii recente

Top Posts

Top click-uri

  • Niciunul