Posts tagged ‘ganduri’

Verde

O sa ma patez atat de mult cu verdele ochilor tai si o sa rad ca tampitul uitandu-ma in sus, intrebandu-ma, de ce de soare nu mi-e dor, precum de rasul tau salbatic?!

Nu e pentru ca te iubesc, ci pentru ca mi-am pictat sufletul cu tine intr-un mod atat de dezordonat, incat acum gasesc in fiecare zi cate o bucatica din tine…

Nu ma sterge… m-ai rugat, iar eu am zambit si am tacut. Dar in gandul meu mi-am spus ca esti atat de imbibata in mine, incat nu te-as putea scoate nici cu Vanish.

iulie 4, 2010 at 9:08 pm Lasă un comentariu

Azi vad lucrurile in albastru.

azi vad lucrurile in albastru. Da, in albastru. Nu e un albastru din acela stralucitor si epatant, nici unul inchis spre bleumarin, nici nu seamana cu acela al cerului in zilele senine de mai. Dar e un albastru odihnitor, oarecum spalacit, un fel de bleu incruntat cu licariri de zambet; ca atunci cand te murdaresti de vopsea putin pe degete si inca ti se observa amprentele. Ai mereu tendinta sa apesi pe ceva, nu stiu neaparat de ce, dar data ce te murdaresti apare o placere ciudata de a-ti amprenta degetele. In momentul de fata, eu exact asta incerc sa nu fac. Nu vreau sa-mi pierd culoarea. Vreau sa o mai tin putin… imi place asa cum e acum, nu vreau sa colorez nimic. O sa astept sa apara acel lucru albastru care chiar va avea nevoie de culoarea mea.
Sau macar ceva de genu…

aprilie 29, 2010 at 1:59 pm 3 comentarii

Astept!

Nu mai vreau sa ies. Imi e absolut ok sa raman in cutia mea ingusta si racoroasa. Mai scot capul din cand in cand ca un melc dezorientat si incerc sa percep dupa ce coordonate se misca lumea. Ar fi ridicol sa incerc sa schimb eu ceva. Ii las pe cei mai tineri si mai energici. Ma resemnez in aceasta stare stupida de asteptare, si astept… astept.. si cand ma plictisesc de asteptat, mai astept putin. Azi ma simt mic, neinsemnat, vulnerabil. Deci astept!

aprilie 8, 2010 at 7:07 am Un comentariu

Hai sa fugim!

Hai sa fugim. Departe, cat mai departe. Atat de departe incat sa nu mai gasim drumul de intoarcere. Hai sa ne cautam fluturii pierduti in copilarie si sa ne juram ca nu o sa ne oprim pana nu ii gasim. Sa alergam insetati pana in locul de unde porneste curcubeeul. Ti-aduci aminte?! Era atat de frumos. Aveam un zambet larg si prostesc , cu dintii mari si strambi . Dar era frumos. Acum pana si vremea e mohorata… E cerul de un albastru atat de urat incat ma tem ca nici Dumnezeu nu m-ar mai putea vedea prin el.

martie 5, 2010 at 9:51 am 2 comentarii

Aminteste-ti, clipeste si zboara!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Mi-am inchipuit mereu ca tot ce conteaza in viata nu e despre cat de multe ai, sau cat de bine traiesti, ci despre cate locuri ai vazut si cat de mult ai iubit. Nu conteaza nici macar daca esti iubit inapoi. Conteaza sa iubesti, sa simti, sa vrei sa fii mai bun, mai altruist, indiferent de ce ti-a dat viata. Am inteles ca e de prisos sa astepti mereu ceva in schimb si ca in final, acel sentiment de implinire merita totul. Atunci cand te uiti in urma e important sa o faci cu ochii larg deschisi, pentru ca la o a doua privire, lucrurile au o cu totul alta forma. Vei intelege multe din cate nu ai inteles si vei trezi alte si alte sentimente. La urma urmei, suntem doar niste calatori in lumea asta… unii mai statornici, altii mai putin. Iar frumusetea calatoriei nu consta in atingerea unor puncte predestinate ci tocmai in acele mici abateri pe care le facem, acele curbe marunte ale unei traiectorii trasate prin lucrurile finite care ne guverneaza existenta. Amintirile frumoase se nasc exact in urma acestor abateri, aceste pete de culoare, aceste curcubee ce le faurim de multe ori involuntar in vietile noastre.

Timpul trece cumplit de repede, si nici nu realizam cate scantei de suflet ratacim in fiecare clipa. Ne consumam faptura pe lucruri atat de neimortante, atat de seci si nu aducem nimic altceva decat praf pe genele noastre. Clipiti, oameni buni, clipiti! Clipiti si la fiecare clipit veti vedea lumea altfel! Fiecare culoare va avea o alta umbra, o alta intensitate, fiecare perosana din jurul nostru va avea alta expresie, alta stare, fiecare cuvant va insemna mereu altceva…. toate clipit dupa clipit! Clipiti rar, ca sa le intelegeti, oferiti-va luxul de a empatiza cu fiecare forma de materie… si la urma inchideti ochii. Nu foarte mult, doar putin. Inchideti ochii pentru 5 secunde si treceti prin amintirile frumoase pe care le aveti. E placut, nu? Expira problemele si stresul, lasa pentru cateva momente orice lucru care te macina si clipeste! E atat de simplu… si atat de placut! Clipeste… ofera-ti timp, incalzeste-te, aminteste-ti si simte! Timpul nu trece gratis, el ia cu el care o raza din fiecare suflet secunda cu secunda si le descompune undeva departe… nu-l lasati sa va ia culoarea! Luptati, fiti mandri, fiti veseli si inversunati deopotriva! Fiti colorati!

Sa ne inchipuim ca lumea ar fi un insectar, iar noi am fi fluturi. Nu zaboviti pe flori uitate de timp, nici nu zburati in van cautand polenul cel mai dulce. Profitati de tot ce vi se ofera, atingeti fiecare stea la care puteti ajunge si faceti din viata simpla o capodopera. Nu ai nevoie de florile cele mai intalte si mai colorate ca sa fii fericit. Nu ai nevoie de aripile cele mai frumoase si mai parfumate ca sa zbori. Nu ai nevoie decat de incredere si de dorinta, de pasiune! Puneti pasiune in tot ce faceti si zburati cat mai departe, culegand in drumul vostru lucrurile mici, lucrurile marunte si neinsemnate pentru ca in final, puse cap la cap fiecare amanunt conteaza, fiecare clipa traita isi are propriul ecou iar din ecourile tuturor se naste melodia care va reprezinta. Alege muzica care te defineste si zboara in armonia ei, simte fiecare acord si traieste fiecare octava ce vibreaza odata cu sufletul tau. Zboara acolo unde altii nu au ajuns, deschide noi drumuri fara regrete si fara a privi inapoi. Fii inventiv si dezinvolt, fii vesel!

Aminteste-ti, clipeste si zboara!

februarie 15, 2010 at 3:53 pm 3 comentarii


Ma mandresc

Articole recente

Comentarii recente

Top Posts

Top click-uri

  • Niciunul